În 1868, arhitectul francez Alexis Godillot predă primăriei București planurile pentru o clădire monumentală pe malul Dâmboviței. Un an mai târziu, în 1869, construcția este finalizată în "Livada de duzi" din mahalaua Mandavrela - parte a administrației Abatorului București.
Godillot, același arhitect care va proiecta Halele din Piața Amzei (1872), Hala Ghica și Hala Centrală din Piața Mare, imprimă capitalei o amprentă arhitecturală de influență franceză. Clădirea devine singura supraviețuitoare din ansamblul fostei administrații - un martor de piatră al transformărilor care urmează.
În aceeași zonă, Zahanaua - cârciuma de lângă abatoare - devine locul unde boierii savurează delicatese neobișnuite: oase cu măduvă, fudulii, preparate "măcelărești" considerate rafinamente culinare ale epocii.
Ospitalitatea românească se îmbină cu tentele de eleganță urbană într-un București care se transformă rapid, privind spre Occident, dar păstrându-și rădăcinile locale.

În 1913, în aceeași mahala Mandavrela, se naște Maria Tănase - cea care va deveni vocea simbolică a României. În perioada interbelică, glasul ei duios răsună în restaurantele bucureștene, în turnee naționale și internaționale, definind spiritul cultural al capitalei.
Mandavrela, cartierul modest de pe malul Dâmboviței, dă naștere uneia dintre cele mai mari artiste ale țării.
Perioada interbelică aduce Bucureștiului gloria maximă. Sub domnia regelui Carol al II-lea, capitala cunoaște transformări urbanistice spectaculoase. Stilul Art Deco domină arhitectura, Bulevardul Magheru se ridică ca simbol al modernității, restaurantele și cafenelele devin centre ale vieții sociale și culturale.
Bucureștiul se conectează la circuitul ideilor occidentale, câștigându-și supranumele de "Micul Paris" - un oraș vibrant, cosmopolit, plin de artă, muzică și rafinament culinar.
Între 1925-1935, clădirea este concesionată Societății Sapira, tutelată de Banca Chrissoveloni - până în 1933 una dintre cele mai puternice instituții financiare din România. Palatul devine temporar reședința acestei societăți, jucând un rol în viața economică a capitalei până la căderea Bursei de pe Wall Street.
De-a lungul decadelor, clădirea traversează transformări multiple, adaptându-se vremurilor și schimbărilor politice și sociale ale României. Fiecare epocă își lasă amprenta, dar structura arhitecturală monumentală rezistă - ultimul martor al administrației Abatorului, ultimul fragment vizibil al acelui București de altădată.

Astăzi, Odeon Palace renaște sub un concept care îi respectă moștenirea și o readuce la viață. Brasseria servește bucătărie românească și franceză într-un cadru care păstrează esența interbelică. Cele 5 săli distinct amenajate - de la intimul Salon Mandravela la grandiosul Palais Hall - sunt gata să scrie povești noi.